CFR ... mereu pe drumuri

Câteodată stau şi mă minunez de unele minţi sclipitoare şi încerc din răsputeri, forţându-mi neuronii să interacţioneze şi să rezulte o conexiune ca să mă lumineze că tare ambiguă mai e gândirea omului.

Păi se făcea că mă întorceam acasă, în Bucureşti într-o zi călduroasă de vară ... mai ieri, nu demult. Mă gândeam să pornesc cu un tren personal. Un anume îmi zice : "Nu! Ia un tren mai bun că o să fie cald şi o să te coci ca o plăcintă în personal!". Cuget un pic, mă uit pe tabela cu mersul trenurilor şi mă hotărăsc să iau un accelerat că altceva nu mai era (mă refer la un tren cu posibilitatea de a avea aer condiţionat). Zic "Hai că e bine şi aşa", ura şi la gară!

Era un tren care venea de la Satu Mare. Câteva vagoane îi erau ataşate în Braşov, unde au avut timp preţ de multe ore să se încingă bine de au început să curgă sudori pe geamuri. Am nimerit exact într-un vagon de accelerat vechi, cum erau înainte, albastre cu 8 locuri în compartiment. Acum, ca să pară ca celelalte banchetele erau scoase şi băgate scaune asemănătoare celor noi (relativ noi), 6 la număr în fiecare compartiment. Eh, nu-i bai! Ce mare lucru! Că doar nu ajung mai repede în alte vagoane. Mă urc în tren, o căldură înăbuşitoare mă pocneşte încă de la uşă. Geamurile erau toate închise. Oameni enervaţi trăgeau asudaţi de mânerele ferestreleor... dar fără folos. O minte extraordinar de sclipitoare a blocat deschiderea lor cu nişte şuruburi. "Mă, le zic colegilor de compartiment, nişte bătrânei simpatici, poate au pus un sistem de ventilaţie, nu zic aer condiţionat dar trebuie să fie ceva că altfel nu-mi explic." Da' de unde! Tot drumul am respirat acelaşi aer de începeau să mă usture nările de la aşa căldură.

Eh, a incercat nenea condutor să forţeze ferestrele cu o şurubelniţă. Săracul de el n-a reuşit decât un centimetru. "Hai că a început să se răcorească, zice doamna zâmbind pe sub mustăţi." Domnul: "Daaaa, păi mă ia cu frig deja! A început să mi se facă pielea de găină". Am început să râdeam. Păi da. Răcorire prin autosugestie. Atât ne rămâne.

Alte obiecţii la adresa CFR-ului? Ohoo! S-ar găsi numaidecât. Menţionez doar naşii care-şi umple buzunarele de pe urma navetiştilor şi care fac pe corecţii când văd o hârtie de 1 leu. A! Şi mai dă-o naibii de muzică în tren că n-am ascultat atâta Cleopatra Stratan în viaţa mea cât am făcut de la Racoş în Braşov.

P.S. : Noroc că am carnetul cu cupoane pentru reducere că altfel m-aş lua şi de preţurile biletelor.