Vama Veche e de-acum Vama Nouă

Nu ştiu cum era Vama înainte. Mi-au spus alţii. Un câmp, câteva cocioabe de chirpici şi o ladă de gheaţă. Gheaţa era pentru bere, evident, adusă de cei dintâi vamaioţi, oameni sătui de civilizaţia sufocantă şi ipocrită. Apoi au început să răsară din pământ din iarbă verde una-două terase unde să-ţi poţi berea liniştind, ascultând o muzică bună aşa cum îţi place.

Zvonul s-a răspândit repede şi oamenii au început să vină tot mai des şi în număr mai mare. Cu maşini, cu corturi, fără corturi. Nu mai încăpeau oamenii pe terase de mulţi ce erau. Şi uite aşa s-au gândit unii cu mintea mai răsărită: "Ia să facem dom'le şi noi o cârciumă. Aicea pe plaja, exact! Şi dă muzica mai tare ca să nu se mai audă de la terasa de lângă". Iar alţii mai isteţi: "Hai, dom'le, se poate?Facem colo 'şea o pensiune ca să vină şi ăia cu bani să facă şi vânzare mai multă la colegu' de la terasă".

Eh...şi în câţiva ani Vama Veche a devenit o staţiune asemănătoare cu Neptun, Saturn, Mamaia etc.

Partea cea mai proastă e că şi genurile muzicale care se ascultau la început tind să fie abandonate puţin câte puţin, astfel că la o bună parte din terase se ascultă house, R&B, prostii româneşti ş.a.m.d. Doamne ajută că nu manele! Dar nu mai e mult până să se ajungă la aşa ceva. Am zărit deja câţiva din a căror maşină se auzea acest zgomot de care vorbeam.

Nu mai merg în Vamă. Merg în 2 Mai. E bine că nu are plaja mare că şi aici ar fi construit nu ştiu câte mii de terase zgomotoase. Or fi ele câteva pe strada principală dar măcar nu sunt zgomotoase.

Salvaţi Vama Veche...din nou!