Te invit la o ciorbă de perişoare

Studentă fiind, băgând de seamă "renumeraţia mică, după buget", mi se mai fac aşa ocazional, cam în fiecare zi, goluri în stomac cauzate orelor destul de multe petrecute fie la facultate fie la bibliotecă ( asta mai mult în sesiune, ce-i drept). Şi nu am vrea ca un concert de maţe ghiorlăitoare să perturbe liniştea din sălile de lectură sau din amfiteatre, nu-i aşa?

Am făcut şi eu ca orice student înfometat, dornic de o mâncare caldă fără semipreparate, fast food-uri sau alte patiserii: cantinele studenţeşti. Cu oarecare pretenţii am început, în primele săptămâni ale anului universitar, să experimentez ca un bun critic culinar ce aş putea fi ( în altă viaţă) diferitele meniuri şi abilităţi de servire din cantinele din Bucureşti. Ce-i drept, am încercat doar două şi m-am oprit pentru că am fost cu totul atrasă şi determinată să rămân loială locului.

Este vorba de cantina de la Facultatea de Sociologie, o mică sală cu atmosferă extrem de plăcută şi primitoare. Muzică în surdină, suficient cât să poţi vorbi cu partenerul de masă şi mai ales cât să comanzi felul de mâncare preferat. Aici mă refer la faptul că bătrânelului căruia îi faci comanda trebui să i se spuna la o oarecare intensitate dorinţa culinară. Altfel, te poţi trezi că primeşti clătite în loc de cartofi prăjiţi sau mai ştiu eu alte încurcături neplăcute.

Apoi, bucătăresele sunt foarte amabile, sunt gata să-ţi fie pe plac oricare ţi-ar fi dorinţele (în limita posibilităţilor). Soţia bătrânelului este ca o bunică... agitată ca totul să iasă bine, ţinându-l cam din scurt pe acesta atunci când viteza de melc vârstnic pe care o are tinde să scadă spre zero.

Ei, şi dacă şi tu ai probleme cu auzul şi nu eşti pe fază când ţi se strigă comanda, domnul sau doamna vin la masa ta şi te servesc urându-ţi poftă bună.

Se mai întâmplă câteodată, poate cam des, atunci când aştepţi la coadă, să te amuzi de micile scăpări ale bătrânelului. Mai ieri am auzit strigând o comandă: " Pilaf de orez! Cine a comandat pilaf cu orez?". Nu răspunse nimeni. Pesemne nimeni nu comandase pilaf cu orez . Cu greu m-am abţinut să-mi ascund faţa amuzată.

Pe această cale ţin să-mi arăt respectul şi aprecierea faţă de toţi acei oameni care-mi pregătesc mie ciorba şi şniţelul cu cartofi prăjiţi în fiecare zi a săptămânii.

Te invit la o ciorbă de perişoare!

Bon appetite!