Nu încurajaţi cerşitul!
Ora şase şi ceva dimineaţa. Trenul întârzie ca de obicei. Pe peron stau însă nerăbdători, călătorii şi aşteaptă în frig trenul de la Teiuş spre Braşov. O parte dintre ei merg la lucru. Cei mai mulţi ar zice că fac acelşi lucru, înfăţişarea însă îi trădează.
Sunt murdari din toate punctele de vedere. Când îi ai în preajma ta nu-ţi doreşti altceva decât să-i vezi la kilometri distanţă; să nu-i auzi, să nu le miroşi împuţitele haine şi, mai ales, să nu fii de faţă la spectacolul jenant pe care îl dau de fiecare dată. Mie îmi vine să le suflu spray paralizant în faţă apoi să-i arunc din tren. Nu plătesc bilet aproape niciodată şi nimeni nu zice nimic. Fumează pe holuri, nimeni nu zice nimic. Pe scurt, fac orice este interzis. Problema este că mă deranjează în mod direct toate acestea.Tot drumul de o oră şi ceva îmi trec prin minte diferite metode de a-i elimina ... pe toţi.
Se duc la lucru. Se întorc seara cu trenul de opt plini cu sacoşe, fericiţi. Mulţi sunt copii. Lor mai pot să le îndrug câte ceva, celorlaţi nu. Pentru binele meu, nu. Stau şi înghit căci conductorii aşa cred că e mai bine. Şi ei, alţi paraziţi. Se bucură ca nişte câini de la câte un leu primit. Probabil că seara le ia ceva vreme până îşi numără renumeraţia.
Personajele în cauză descrise mai sus sunt, în caz că nu s-a remarcat, ţigani care merg în Braşov în fiecare zi la cerşit. Şi le merge ... le merge. De ce? Păi uite din cauza noastră pentru că ne înduioşăm la un puştan de 7 ani cu hainele murdare cu vântul şuierându-i printre coaste şi ne gândim la cum e la el acasă. Prostii!
Nu mai dau bani la cerşetori de mult. Majoritatea trăiesc bine mersi de pe urma noastră şi ne sufocă tot mai mult cu mirosul, înjurăturile, furturile, bolile lor. Îşi constriuesc case fără drept de proprietate, fura lemne, electricitate şi câte şi mai câte. Bunătatea nu ar trebui să ne caracterizeze în cazul lor.
