Maybe it's just me

Se duce naibii tot ce am realizat in ultmii 4 ani. Oare am investit degeaba in aceasta relatie? Unii ar spune da, iar cei mai optimisti ar spune nu. Tind sa ma includ in a doua categorie. Refuz cat pot eu de tare si tip cat ma tin plamanii: "Nu vreau sa se strice prietenia nostra!!!!" Stii cum se pune, si la bine si la rau, mereu impreuna. Eh, se pare ca atunci cand vine vorba de rau, nimeni nu mai e prieten cu nimeni. Sau cand unul face o greseala, pac!, e penalizat.

Nu trebuia parca sa ne acceptam greselile cu care, de altfel, suntem familiarizati in ultimii 4 ani? Oare nu am invatat inca din faptul ca nu poti schimba un om atat timp cat tu nu-i accepti defectele?Ne pricepem de minune sa reprosam, nu-i asa?

Dar hai sa nu ne stricam ziua incercand sa rezolvam problema. "Ce? Ai ceva de ripostat in privinta mea? Numai un pic sa gasesc si eu cateva. Le am scrise pe hartie."

"[...]si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri"(Tatal Nostru), in caz ca ati uitat.