Unplug me

Azi am observat ca cerul e albastru. "Hmmm....ciudat", mi-am zis. Mari bulgari albi erau imprastiati pe toata suprafata cerului. Am auzit cativa oameni de langa mine numindu-i nori. Tot ei ziceau ca o sa ploua. M-am departat mirandu-ma de cum niste fiinte incapabile si limitate ca oamenii pot stabili ce urmeaza sa se intample.

Pe marginea soselei, din loc in loc, ieseau din pamant niste chestii lungi si dure. Spre varf se despicau in mai multe prelungiri. Pe fiecare prelungire erau lipite multe hartii verzi. Sau nu erau hartii. Nu stiu. Tot ce am putut sa fac a fost sa le observ culoarea verde crud. Am indraznit sa ating copacul (caci asa am citit eu in niste reviste ca se numesc). Semana cu biroul meu doar ca era mai zgronturos. Culoarea era aceeasi. Am mers mai departe.

Imi tot suna ceva in urechi. Nu-mi dadeam seama ce. Si nu era ventilatorul de la unitatea centrala si nici boxele mele huruind a AcDc si Aerosmith. Se auzea frumos si....venea din acei copaci. Mi-am ridicat privirea si le-am vazut. Doua pasari. Poate trei. Doua vrabii si un porumbel. Cel din urma nu zicea nimic, nu schita niciun gest. Cele doua se certau agresiv pe o bucata de paine. Cip-cirip si....zbrrr. S-au dus.

Mi-am continuat drumul. Un trecator m-a oprit si m-a intrebat unde e strada Campineanu. Am stat putin sa ma gandesc. Nu a durat mult.Pentru ca nu stiam raspunsul i-am zis sa dea un Google. Foarte suparat a plecat bombanind si uitandu-se mereu in urma lui ca sa-mi arunce cate o privire dispretuitoare. Nu intelegeam de ce. L-am lasat.

Zeci de sunete, sute de culori ma atacau din toate partile. Si mi-am zis sa ies mai des din cusca aia virtuala si sa incep sa cunosc lumea, sa recuperez tot ce am pierdut pana acum stand ca o leguma bagata in priza.