Emoizi în Bucureşti ca ciupercile după ploaie
Stăteam zilele trecute la un pahar de vorbă cu nişte prieteni. Şi ne uitam noi aşa în jur şi... ce-am observat? Ne-am dat seama generaţia asta emo a început să ia amploare şi pe melagurile noastre. De ce? Ne mai gândim. Nu se ştie foarte clar. Îi vedem în fiecare zi. Dăm de ei la metrou, în autobuze dar mai ales la Universitate la TNB.
Eh...şi ce-i cu ei? De unde toată moda asta să-ţi tai venele (mai bine spus, să zici că o faci sau doar să-ţi zgârii puţin pielea ... să nu zică lumea că-i vorbă goală), să pari tot timpul deprimat şi neînţeles etc ?
În primul rând de unde numele? Emo vine de la emotional. Ceea ce ar presupune că cei care aparţin acestei grupări sunt mai sensibili, emotivi, introvertiţi, uşor de intimidat. Geneza lor nu e foarte precisă. Se crede însă că totul a pornit în anii '80-'90 odată cu subgenul hardcore/punk - aici vorbim de trupe precum A Fire Inside ( AFI ) , Fall Out Boy, Funeral for a Friend, My Chemical Romance, Panic! at the disco, Taking back Sunday - care a determinat apariţia a acestor emo-kids. Cu toate astea, majoritatea trupelor de acest gen refuză să fie catalogate drept trupe emo.
Acum toată lumea ştie stilul lor de a se îmbrăca aşa că nu o să mai dau detalii de cum pot fi identificaţi. Îţi sar în ochi fie că vrei fie că nu vrei.
Din punctul meu de vedere, nu aş putea spune că sunt ciudaţi. Nu e ăsta termenul. Mai bine spus, teribilişti. S-ar zice că adoptă atitudinea asta de izolare şi de "neînţeles al societăţii" din cauza unor decepţii în dragoste sau în viaţă în general care au marcat pregnant psihicul şi au determinat comportamente pesimiste duse la extrem. Hai să fim oneşti! Mai are omu' probleme dar nu trebuie să le luam chiar aşa în tragic. Şi la câţi emo kids sunt ... ce naiba! Chiar aşa a devenit lumea dintr-o dată suferindă în ale sufletului? Bineînţeles că toată deprimarea asta vine din autosugestie. Copilul ăla crede, pesemne, că va fi mai interesant dacă va părea înecat în depresie. Va stârni milă, atenţie, orice!
Dar oare nu este destul soare pentru toţi? Iubim apoi suferim ... asta e o regulă. N-ai ce-i face! Move on! Şi dacă ne plictisim, nu ne tăiem venele ... că mama mai trebuie să taie şi ea pâine cu cuţitul ăla şi nu ar fi frumos să mâncăm pâine cu sânge.
Poate ar fi fost mai bine să ne fi născut toţi orbi ca să nu mai punem atâta preţ pe aparenţe!
Comentarii
sa fim seriosi, cate motive de depresie profnda si cate probleme poate sa aiba un pusti de 15 ani ( e adevarat ca sunt si unii care chiar au probleme nasoale pe acasa, dar nu la aia ma refer). E doar teribilism!
emo e un stil de viatza, un gen muzical.. nhu sta nhumai in faptul :" sunt emo .. acu` tre` sa`mi tai venele"
frate`..
totu` este prea exagerath.
si in plus.
mai nou a devenith pur si simplu o moda. :|
ceea ce pe mne una ma streseaza cu adevarth`.
adika ..
totusi cum potzi asculta manele si sa pretinzi k esti emo ?!
am inatalnith persoane din acestea si tot ce am putut face a fost sa`mi trag o palma peste frunte.
:|
asta e..
sunt emo
si ma simth bne` asea cum sunth.
iar persoanele care nhu le convine stilul asta e viatza, comenteaza shi critica.. ar treb` pur si simplu sa ne lase in pace.
nhu ne placi, ignora`ne.
^_^
.peace.
Pai amandoua trebuie batute... ca altfel se taie!
Imi permit sa incep prin a va cita, distinsa domnisoara.. " Geneza lor nu e foarte precisă. Se crede însă că totul a pornit în anii '80-'90 odată cu subgenul hardcore/punk - aici vorbim de trupe precum A Fire Inside ( AFI ) , Fall Out Boy, Funeral for a Friend, My Chemical Romance, Panic! at the disco, Taking back Sunday - care a determinat apariţia a acestor emo-kids. Cu toate astea, majoritatea trupelor de acest gen refuză să fie catalogate drept trupe emo."
Problema aici este urmatoarea: In afara dumneavoastra (si poate a grupului de 1 baiat si o fata cu care va plimbati noaptea tarziu intorcandu-va de la bar; si poate chiar si a celorlalti cativa prieteni care formati grupul), nu s-a straduit nimeni sa invoce aparitia curetului emo in anii 80-90. Din cate, by the way, mi se pare mie, si anume atunci INCA mai era muzica buna. Asa zisul curent emo a aparut si anume s-a lansat cu un pic de leaca inaintea aparitiei celor de la Tokio Hotel.
Cum stim ca internetul este cel mai simplu mod de a arata cat de extrovertiti suntem (spre deosebire de "emoizi" pe care ii prezentati ca "emotivi" si "introvertiti"), fiecare dintre noi e liber sa scrie ce vrea, unde vrea. Nu am nimci impotriva! Ba chiar ma bucura faptul ca o tanara domnisoara a deschis un blog in care isi asterne ideile. Nu inseamna neaparat ca va dau dreptate in privinta ideilor, dar este un loc bun pentru a purta o discutie pe tema aceasta. Plus, va rog sa nu va deranjeze comentariul meu, deoarece asta este insusi rolul "comentariului"... sa contrazica sau sa sustina. Eu aici contrazic.
In primul rand, curentul emo nu inseamna introvertire, ci extrovertire.. Emo egal emotiv nu este egal cu usor de intimidat.
Emo = sensibil, emotiv, EXTROvertit, GREU de intimidat.
Curentul emo se bazeaza pe sensibilitate, emotivitate si protejarea acestor emotii. Este un curent infect, nascut prin manipularea tinerilor, dar este foarte corect din prisma faptului ca emotivitata si sensibilitatea lor, tradus in felul lor de a se manifesta si de a fi, este insusi modul in care ei lupta pentru protejarea emotiilor impotriva controlarii libertatii lor de manifestare a emotiilor.
In mare, am spus ce aveam de spus.
Plus, un sfat pe care v-as ruga sa il luati in seama, incercati sa nu mai aruncati ofense si jignire pe banda rulanta. Jignirea la adresa lor le da dreptul sa va intoarca aceleasi cuvinte. Amintiti-va doar ca, din punctul lor de vedere, aveti acelasi statut pe care voi li-l atribuiti lor.
Este exact ca "disputa" dintre rapperi si rockeri... Cand nu se iau unii de altii, sunt prieteni. Dar daca unii zic ceva, ceilalti au exact acelasi drept si aceasi pozitie de a considera acelasi lucru despre primii.
Plus ca, ideea asta a "incorectitudinii" curentului emo, a fost vast mediatizat si folosit strict pentru a distrage atentia de la actualitatea culturala. Daca mai putem numii cultura acest proces de manelizare fortata a societatii romanesti, cand ultimele multe filme romanesti care au fost produse sunt bazate strict pe manele, pe viata rromilor si limitarea societatii romanesti la acest nivel. Si culmea este ca aceste filme au avut chiar foarte mare audienta si au fost chiar apreciate.
O seara buna va doresc; si multa sanatate! Sa aveti parte numai de lucruri bune.