"Man is to give, woman is to be given"

Is it? Aparent trăim într-o epocă în care femeia este, teoretic, egală cu bărbatul din punct de vedere profesional. Asta înseamnă că-şi câştigă singură banii ceea ce îi oferă posibilitatea de a trăi fără bărbaţi (privind statutul financiar, doar). Cine ştie ce căi de reproducere fără "ajutorul" spermatozoizilor vor aparea iar femeile se vor numi independente de-a dreptul.

Dar, până la urmă, oricât de liberă ar fi, sentimentul de protecţie din partea lui, ea nu ar putea trăi. Iar el nu se va putea simţi util dacă nu va oferi ei ceea ce îi este necesar. Sunt trăiri în sinea noastră care nu se pot schimba cât de mult ar evolua concepţiile. Nu se pot înlocui.

Ea este făcută să fie frumoasă, el este făcut ca să o admire, ca să fie acolo şi să o aprecieze. Când fruntea lui se încruntă, zâmbetul şi mâna ei vor întinde pielea şi-i vor schimba gândul.

A căutat un pulover în dulap şi m-a pus să-l iau pe mine. L-am probat şi nu mi-a plăcut. Era prea mare pentru mine, evident. Am zis că-mi era ok şi cu cea aveam eu şi m-am îndreptat spre uşă. A insistat şi m-a certat dar eu tot nu am vrut. Când am ieşit afară din casă, vântul îmi bătea prin toate părţile. Nu am recunoscut, însă. Dar am zâmbit în sinea mea. Ar fi vrut să spune "Vezi!" ... şi a şi spus-o. La întoarcere, când deja răcisem, m-a convins să iau o bluză de-a lui. O pusese special în plus. ştia el ceva.