Birthday party

Ziua în care primim cadouri, mai multe zâmbete sincere ori chinuite, încurajări, urări mai mult sau mai puţin banale etc. este ziua de naştere sau, mai rău, ziua de nume. Suntem în centrul atenţiei (sau doar aparent), suntem privilegiaţi, nu stăm la coadă, avem parte de cireaşa de pe tort. Nu contează dacă am făcut ceva să merităm asta. Cu toate acestea noi primim. Unii primesc mai mult, alţii mai puţin, în funcţie de cât sunt de apreciaţi. Cadoul însă nu constă în valoarea lui ci în timpul care a fost acordat elaborării.

Dar de ce să primim? De ce să avem parte de lucrurile astea şi numai o dată pe an? Cică e ziua ta. De-aia. Ete fleoşc! Nu e relevant.

În schimbul cadourilor aş prefera să primesc mulţumiri pentru ceea ce sunt pentru fiecare. Câteva cuvinte scrise pe o foaie. Ceva sincer fără inimioare sau pagini parfumate. O simplă coală albă de hârtie. Şi dacă e prea mult accept şi un zâmbet sincer.

Nu vreau o zi de naştere forţată. Nu vreau nimic. O să împlinesc 20 de ani ca toată lumea şi nu e un motiv suficient să fiu tratată diferit.

La mulţi ani!