Lucrul mic

Mda. Wow! Ce mesaje fără fond! E ca şi cum te-ai juca fără să câştigi, fără să existe vreo consecinţă satisfăcătoare. De ce?Pentru că (scuze de cacofonie) cuvintele pot însemna multe şi nimic în acelaşi timp. Când le spui par să aibe un conţinut, apoi îţi dai seama că nu există şi uiţi că simţeai ceva de fapt.

*

Ceva oameni erau. Poate mai puţin decât mă aşteptam şi mai puţini decât au anunţat. Nu mai conta. Atâţia erau. Trăiam clipa. A durat câteva ore apoi s-a dus. Asta poate că entuziasmul care era singurul care mă făcea să întreţin atmosfera a dispărut. Obosisem. Nu mai aveam forţă pentru niciun zâmbet chinuit.

Primeam zâmbete de încurajare; şi ele forţate deopotrivă. Îmi părea rău că eram egoistă şi că nu mă gândeam decât la ceea ce simţeam eu şi nu şi la ceilalţi care poate ar fi dorit să fie în altă parte. Nu-i condamn. Problema era că mi-o făceam cu mâna mea. Ar fi fost foarte simplu să privesc în faţă, spre cei care-mi oferă zâmbete, fie ele şi chinuite. Ar fi fost foarte simplu să nu mai privesc spre uşă şi printre oameni.

*

Picioarele le ghemuise sub ea, mâinile împrejur, capul aplecat. Nu era uşor să plângă dar lacrimile veneau de la sine, necontrolat, neaşteptat. De parcă nu ştia cu o săptămână înainte că nu va fi rost de aşteptare, nici de oftat, nici de visat. Era ultimul lucru pe care, de altfel, o mai făcea să suspine. Fără nicun rost.

*

Un lucru prea mic trece neobservat şi, neajutat, devine şi mai mic...până ajunge invizibil, imperceptabil, total neimportant. Lucrurile mici nu sunt apreciate şi de aceea dispar. Un lucru mic are mai multă esenţă pe care o ţine înăuntrul lui, nu numai pentru el. Tocmai, se păstrează.

Lucrurile mici îşi doresc lucruri mari pe care ei cred că nu le pot atinge şi tocmai din cauza asta nu o pot face. Au nevoie de cineva cărora să le spună că sunt mari şi că pot face...lucruri.

poza: www.paulian.ro