Et si tu n'existais pas...

Te-ai gândit vreodată că în cel mai neobişnuit context poţi să dai de nişte lucruri pe care, în cazul de faţă, să le apreciezi mai bine decât dacă le-ai vedea în contextul lor obişnuit? Sau doar să te uimească asocierea şi să-ţi pară o idee interesantă.

Astăzi am avut parte de un moment de genul acesta. Pe când mă plimbam cu unele treburi în centrul vechi, mai precis pe strada Smârdan, am fost un pic şocată (menţionez că în sensul bun) încât m-am oprit din mers doar ca-mi confirm bănuiala. Printre rufele colorate puse la uscat, ferestrele erau larg deschise pentru ca sunetul să pătrundă în cele mai ascunse colţuri ale străzii. Mirosul de pipi era înţepător iar pe margine puteam observa foarte uşor ambalaje aruncate, coji de cartofi, sticle goale ("...cumpărăm" Hahaha!). Dar nu de asta mă oprisem. Din apartamentele de la etaj din care eram obişnuită să aud manele auzeam de astă dată..... Joe Dassin!!

Et si tu n'existais pas

Dis-moi pourquoi j'existerais...

Incredibil! Era perfect pentru ce ar fi putut să fie centrul vechi al capitalei. Străduţă interbelică pe ritm romanţios... Şi ceilalţi oameni erau mai mult sau mai puţin entuziasmaţi de moment. Unii au apreciat, alţii au trecut indiferenţi. Pe mine m-a făcut sincer să zâmbesc şi să cred că printre toţi rommii aceia, care trăiesc în centrul vechi şi strică prin stilul lor de viaţă, se află şi unii (poate tot rommi sau nu) care contribuie la imaginea favorabilă a zonei.

Amintesc că iubesc zona veche a oraşului.

PS: poza de pe www.avantaje.ro