Stilul Hundertwasser, un mod de a trăi
În ultima vreme mi s-a dezvoltat destul de mult simţul critic vizavi de estetica lucrurilor înconjurătoare, adică cea a locului în care trăiesc , respectiv a oraşului meu. Din pământ din iarbă verde au început să răsară pe de-a stânga şi de-a dreapta străzilor, mai la nord şi mai pe centru diferite ... să le spunem clădiri. Şi ce am observat? Poate că mai mult sau mai puţin acelaşi lucru pe care l-aţi observat şi voi: clădiri pătrăţoase, cu multe colţuri, linii, geamuri oglinzi, cât mai moderne şi mai extraterestre cu putinţă. Mai pe scurt, inestetice.
Nu aruncaţi cu pietre! Asta e doar părerea mea. Nu există nicio armonie, ca să nu mai vorbim de culori. Că îşi vopsesc unii casele de ţi-o iau ochii la fugă.
Totuşi, să nu mai critic lipsa simţului artistic al tinerilor arhitecţi de pe meleagurile noastre ci să vă arăt cum se face.
Răspunsul este Hundertwasser (evident, unul dintre răspunsuri).
Pe numele său adevărat, Stowasser (Sto în limba rusă înseamnă o sută), Hundertwasser a fost un multitalentat artist austriac, pictor, grafician şi arhitect. A construit şi a refăcut numeroase clădiri din Austria şi Germania, incluzând şcoli, muzee, grădiniţe, fabrici, biserici. Stilul lui este unul neconvenţional (urăşte orice teorie a artei), inspiraţional şi reprezintă o cascadă de culori.
"There are no Evils in Nature. There are Only Evils of Man”
Casa lui Hundertwasser din Viena
Hundertwasser justifică arta prin elementul decorativ. Armonia e vitală.
Este inspirat de natură şi susţine comuniunea om-natură.
Mai jos detalii mozaice, Markthalle - Altenrhein, Elveţia
Fiecare dintre noi reprezintă o compilaţie de amintiri, senzaţii, imagini, vise - individualfilm (Hundertwasser). Aceste lucruri pot fi ilustrate în ceea ce facem, în locul în care trăim, pe străzile pe unde trecem.
Voi reveni cu detalii mai multe despre teoria lui Hundertwasser.
Comentarii
Tocmai aici lipsa simtului artistic ar arhitectilor insumata cu absenta cunostintelor de psihologie si alte stiinte demonstreaza limitarea acestor arhitecti. Se tot da (prostul) exemplu cu turnuletele tiganesti ca scuza abordata de arhitectii lipsiti de talent.* Eu cred ca un arhitect intr-adevar talentat poate oferi alternative estetice oricand, argumentand logic si estetic orice detaliu. Din pacate cei mai multi arhitecti(si veti observa ca sunt chiar aceia care se lauda singuri si care stiu ei..) renunta la povocarile estetice si estetico-functionale nu din nestiinta sau prostul gust al beneficiarilor ci din limitarea lor. Iar fiecare moment in care sunt nevoiti sa se resemenze la o solutie proasta este de fapt inca o resemnare a limitelor impuse de ei, a gandirii lor, a neputintei lor.. Macar de s-ar intreba.."oare cutare arhitect consacrat cum ar fi procedat in locul meu? Ar fi clacat in solutia asta?(a nu se citii "cum sa copiez in stilul lui x..")
Deci eu cred ca vina este in principal a arhitectilor. Pacat ca majoritatea arhitectilor e adepta gandirii de compromis.. a acestor jumatati de masura..
*exemplul cu turnuletele suna cam asa: se propune o solutie de proiect "geniala..." dar beneficiarul vrea .x turnulete pe casa.. cum, tu artist, sa faci o opera de arta cu asa ceva?..
paradoxal acele cartiere tiganesti au o coerenta "estetica" mult peste cea acceptata in orasele "civilizate" din Romania.
** si mai sunt atatea exemple......