Noapte gri
Noapte albă în Bucureşti. Pentru mine a fost mai degrabă una gri. Asta pentru că în jumătatea neagră am fost ocupată cu distratul insomniacilor de pe străzile Bucureştiului, mai exact de pe Calea Victoriei, pentru că am fost voluntar la evenimentul Stagiunea, apoi, în cealaltă jumătate albă, am vizitat Arcul de Triumf şi am dat o tură până în Piaţa Constiutuţiei unde spectacolul se terminase deja, din păcate. Nu am putut să văd decât o adunătură de raperi, breakeri sau ce or fi fost şi mai mulţi pereţi pictaţi în graffuri; foarte multe gunoaie şi muzică break. Aaa! Totuşi am fost impresionată de proiecţiile pe Casa Poporului. Prima senzaţie a fost că pereţii exteriori erau pictaţi nu coloraţi cu lumină. Silly me!
Şi cum vă spuneam că am fost voluntar la Stagiunea. A fost un eveniment desfăşurat în faţa hotelului Novotel de pe Calea Victoriei ce promova deschiderea stagiunii teatrelor din Bucureşti. 18 ecrane au fost amplasate în faţa hotelului la care trecătorii puteau viziona filmuleţe cu secvenţe din piesele ce se vor juca stagiunea aceasta. Datoria noastră a fost de a defila în costume şi de a îndemna lumea să vină la teatru şi să privească monitoarele. A fost o experienţă extraordinară, mai ales că oamenii erau încântaţi de prezenţa noastra, ba chiar ne făceau poze şi ne plângeau de milă din pricina frigului de afară. Pe bună dreptate că am răcit. Dar asta e! A meritat.
Şi cum vă spuneam că am fost voluntar la Stagiunea. A fost un eveniment desfăşurat în faţa hotelului Novotel de pe Calea Victoriei ce promova deschiderea stagiunii teatrelor din Bucureşti. 18 ecrane au fost amplasate în faţa hotelului la care trecătorii puteau viziona filmuleţe cu secvenţe din piesele ce se vor juca stagiunea aceasta. Datoria noastră a fost de a defila în costume şi de a îndemna lumea să vină la teatru şi să privească monitoarele. A fost o experienţă extraordinară, mai ales că oamenii erau încântaţi de prezenţa noastra, ba chiar ne făceau poze şi ne plângeau de milă din pricina frigului de afară. Pe bună dreptate că am răcit. Dar asta e! A meritat.
Ţin să vă spun că am fost plăcută mai ales de tinere domnişoare de grădiniţă poate care încă mai credeau în prinţese. Alţii mă strigau Zâna Măseluţă şi Cenuşăreasa sau doar îmi făceau cu mâna din maşină.
Cenusareasa...in bocanci.
Zeita greceasca...
Un copacel.
Aş vrea să le mulţumesc prsoanelor care mi-au zâmbit şi m-au ascultat. A fost un lucru important pentru mine .
Comentarii