In memoriam Florian Pittiş

Dă drumul la Trilulilu mai întâi.

S-a dus şi el. Poate undeva mai bine. Aşa că nu trebuie să fim trişti.

Astăzi Florian Pittiş nu a mai apucat să ne spună la revedere dar îi facem cu mâna de aici de jos şi îi zâmbim. Sunt sigură că şi el ne întoarce gestul. Se pare că boala l-a învins. Teribilul cancer la prostată nu a vrut să-l mai lase pe Moţu să ne încânte aşa cum ştia el să o facă fie cântând alături de ceilalţi folkişti de la Pasărea Colibri, fie recitând vreun text celebru.
Mi-aduc aminte, parcă mai ieri l-am văzut fluturându-şi ninsele plete, pe care întotdeauna i le-am admirat, la festivalul de folk Om Bun. Cine s-ar fi gândit? Eh...trebuie să ne aşteptăm întotdeauna la orice şi, dacă nu o facem, atunci să nu ne mai mirăm pentru că totul e imprevizibil şi nu suntem noi în putinţă să schimbăm nimic.

Viaţa continuă acum fără el. Nu va fi la fel dar să sperăm că nu va fi nici mai rău. Ne vom aduce aminte întotdeauna de vorbele sale celebre şi-l vom păstra printre noi. Dumnezeu să-l odihnească...

"Ţine minte, sfârşitul nu e aici!"