Temeri stupide

Nu ştiu dacă ţi-am mai spus sau dacă m-ai ascultat când am zis-o. Oamenilor le e frică să iubească. Nu tuturor, dar multora. Îndeajuns încât ca sufletele calde să se molipsească de îngheţul celorlalte. Şi m-am mirat, contrariată de-a dreptul sau poate chiar agresivă. Cum să-ţi fie frică să iubeşti? Un sărut nu-ţi poate dăuna cu nimic. O mângâiere pe obraz nu-ţi provoacă răni. Nu sunt încă convinşi de acest lucru.

Le e frică să nu fie ei înşişi răniţi? De cine? De mine? Dar niciodată nu am încercat să fac rău nimănui cât de mult aş crede eu că merită, doar mă ştii. Tu cum faci? Sau nu vor să dea, vor doar să primească, apoi să plece, fluierând şi cu mâinile în buzunar? Oamenii cred că au mai multe drepturi decât le sunt date.

Auzi explicaţie:

"Nu pot să am girlfriend (nici măcar nu poate să pronunţe cuvântul iubită), nu pot să spun şi să îmi spun că mă duc să mă întâlnesc cu pretena, mă sperie asta..serios, prefer să am controlul..şi să îmi conduc viaţa fără implicaţii...dacă se întâmplă, se întâmplă...da' nu pot să zic că am o prietenă, poate-s nebun..... să nu mă înţelegi greşit, îmi place să stau cu tine, să te ţin în braţe să stăm să vorbim sau pur şi simplu să ne uităm unul la altul, da' nu pot sa fiu oficial prietenul tău şi al nimanui....pierd controlul..", spunea cineva, "nu spui cine". Sper să nu se supere că i-am preluat vorbele dar sunt sigură că nici măcar n-o să observe.

Deci, din toate cuvintele acestea rezultă un singur lucru: teama de implicare. Ce zici de asta? Mi-ai zis odată că e normal să-ţi fie frică să spui lucrurilor pe nume. Poate ar trebui să apreciez măcar sinceritatea. Dar tot nu pricep unele chestiuni arzătoare pentru mine, se pare.

Au început să se joace, ai văzut şi tu. Au văzut că le merge şi au continuat să distrugă ritualul iubirii. Nu mai ai dreptul să speri la ceva frumos, de altfel normal, din prima clipă în care întâlneşti o potenţială jumătate. Şi, în felul ăsta nu mai dai de frică ca nu cumva să nu primeşti înapoi.

Ce s-a întâmplat cu "până ce moartea ne va desparţi"? Ok. Nu chiar până la moarte, ca să nu te sperii şi tu, dar măcar ceva mai mult decât câteva luni. Oamenii au uitat să lupte pentru ceea ce vor. Se dau bătuţi aşa de uşor...

Imaginea de sus este un caz concret a ceea ce se numeşte iubire veşnică. Cei doi au fost găsiţi după mii de ani (poate chiar milioane, nu mai ţin minte ştirea) ţinându-se strâns în braţe. Se pare că lor nu li s-a părut chiar aşa înfricoşătoare expresia "până ce moartea ne va despărţi".