Băi, nu ne mai înţelegem!

De-a lungul timpului, omul şi-a dezvoltat abilităţile de comunicare. "Limba este un sistem cu un număr teoretic infinit de semne", zice Saussure. Adică o posibilitate teoretic infinită de a crea cuvinte şi de a le da sensuri (chiar mai multe sensuri unui singur cuvânt).

Avem o mulţime de modalităţi de comunicare: verbală, gesticulatorie, intonaţională, mimică. Hai să o luăm şi altfel: face-to-face talking, telefonul, comunicarea virtuală, that is Yahoo Messenger, Skype, Google Talk etc. Acum distanţa nu mai este un obstacol în calea bucuriei noastre de a pălăvrăgi ore-n şir about nonsense with God knows who.

A mai intervenit un factor în împiedicarea unei mai bune înţelegeri în comunicare: folosirea anumitor cuvinte sau sintagme cu sensul opus decât cel pe care îl au la origine.
-Mamă, ce mişto e maneaua aia! My favourite song!
-Ce?!?! Ai înnebunit? Junk music, dude!!
-D'oh! Asta ziceam şi eu!

Cuvintele limbii au căpătat sensuri din ce în ce mai multe şi mai diverse. Cât mai multe cuvinte polisemantice, care, dacă nu sunt folosite cu intonaţia, gestica şi mimica de rigoare, nu pot fi receptate cum trebuie. Se creează confuzii. Nu mai ştii cine ce-a vrut să spună. "Dom'le, ce zici acolo?La propriu sau la figurat?". Din punctul ăsta de vedere comunicarea virtuală nu este indicată. Vorbesc mai ales de momentele în care subiectele de discuţie sunt unele aprinse, "de viaţa şi de moarte". Tip: nu spune niciodată te iubesc sau nu-ţi mărturisi sentimentele pe mess. E foarte superficial.

Şi exemplele ar putea continua. Deci, sfatul meu este: folosiţi cât mai puţin modalitaţile virtuale de comunicare. Dacă vrei să vorbeşti cu prietenii tăi, cu iubita, cu mama, cu căţelu', cu purcelu', du-te în parc, la o terasă, la un colţ de stradă şi vorbeşte cum trebuie. Să te vadă, să îl vezi, să îi zâmbeşti, să-i dai o palmă, să se uite în ochii tăi când îţi spune că i-a fost dor de tine.