Rockul ca fel de a fi 1

-Şi tu ce asculţi?

-Păi, mai multe, dar în principiu rock, folk, medievală.

-Ce fel de rock, dom'ne, că rocku' e mare?

Şi la faza asta m-am cam blocat. Bine, s-o luăm încet.

Ce e rocku' în primul rând?Rockul este un gen muzical rezultat al combinaţiei dintre muzica country şi blues fiind cel mai bine caracterizat prin energie, rebeliune şi ritmuri uşor de fredonat.

-Da da da, ce definiţie mai e şi asta?

-Eh, de pe Wikipedia. Bine, hai să ţi-o zic şi p-a mea. Rockul e muzică. E muzică cu suflet. Rockul reprezintă suma dintre armonie, trăire, energie; mai multe sunete decât cuvinte sau, mai bine spus, cuvintele exprimate prin sunete. Aş mai vrea să precizez că rockul e adevărat în sensul că se cântă de fiecare dată live (excepţii fac dăţile când nu e sunetu' bun, de obicei la diferite televiziuni care nu au aparatură performantă). Aşa că nu există niciodată riscu' să sară discu' şi să te faci de cacao în faţa fanilor. Oamenii au instrumente pe care chiar le folosesc. Cum se face că majoritatea celor mai buni chitarişti ai lumii fac parte din lumea rockului? Jimi Hedrix, Robert Plant, Jimmy Page, Ritchie Blackmore, Joe Satriani etc.

Aaaaa...şi să-ţi mai spun o chestiune arzătoare foarte importantă. Nu mai asocia dom'ne rocku' cu manifestări sataniste că nu despre asta e vorba! Ascultă tu Led Zeppelin cu Stairway to Heaven sau Iris cu Să nu crezi nimic şi spune-mi ce satanism şi atitudini demonice ai acolo. E adevărat că mai sunt "anumiţi" indivizi rockeri care, după părerea mea, o iau pe căi greşite. Manifestările pe care le au şi temele pe care le abordează generează stări negative şi consecinţe de care nu sunt conştienţi.

-Bine, acum zi-mi ce fel de rock asculţi tu.

-Păi stai că nu pot. Încă nu ţi-am zis care sunt subgenurile rockului.

-Care sunt?

-Nu acum. Data viitoare că e mult de zis.

-Off!