Revenge

Mai stai mult în apă?l-am întrebat. Eu tocmai mă uscasem şi mi-era prea frig ca să intru înapoi în mare. Soarele mă vroia numai pentru el iar eu îi respectam dorinţa.
-Mai stau. Vino şi tu! L-am refuzat dând din cap. Nu era mulţumit de răspunsul meu. Se apropia de mal privindu-mă cu un zâmbet angelico-diabolic. Ştiam ce vroia să facă. Am început să râd în hohote şi am luat-o la fugă printre corturi.
-Nu ma prinzi!!Hihi!
-Las că vezi tu!
Mă ascundeam după corturi, după oameni, după copii. El s-a oprit, şi-a luat prosopul şi s-a şters, urmărindu-mă cu privirea, cum făcea de obicei. Nu s-a grăbit pentru că ştia că mă va prinde foarte uşor. Vroia doar să ma lase să cred că sunt mai rapidă ca el. Ne plăcea amândurora să ne jucăm. Poate mie mai mult şi câteodată se simţea diferenţa. Din doi paşi m-a ajuns. M-a cuprins în braţe şi m-a luat pe sus.
-Muhahah! Revenge! Eu dădeam isterică din picioare şi din mâini, dar râdeam. Şi zâmbeam. Se îndrepta spre apă spre neuimirea mea. Nu mă mai mişcam. Ştiam ce avea de gând şi mi-am zis ce rost mai are?
-Hai mă...
-Unde mă...?
-Nu glumesc, să ştii!
-Nici eu. Râdea evident şi zâmbea discret. M-a pus pe mal, şi-a băgat mâinile în apă şi m-a udat...aşa câte puţin.
-Aaaaa! Doar atât poţi, măi?Ce naiba, mă aşteptam la mai mult. Hihi...
-Aşa deci. Bineeee. M-a luat de gât şi m-a băgat cu capul la fund. Eu l-am apucat de picioare. Evident, fără folos. I-am tras una şi a căzut.
-Hei!!! That hurt!
-Muhahaha! That is my revenge! L-am sărutat şi am fugit în larg. A venit după mine dar de data asta nu m-a prins. Haha.
(Poza îi aparţine lui nouveaux julie)