...pana ce moartea ne va desparti

Soare mult si multe flori. M-am gandit sa o iau prin parc si sa nu mai merg pe bulevardul zgomotos. Am gasit un loc potrivit si m-am asezat. Am inspirat adanc ca sa intre bucuria acelei zile in mine. Doi batranei pe o banca langa a mea:

-De unde luam si noi niste mazare buna?ii spuse ei.
-Aoleo, numai la mancare ti-e gandu'! ea putin reprosandu-i dar zambind.

I-am urmarit discret cu privirea, ascunzandu-ma dupa foi. Aveau grija unul de altul. Era evident... la fel cum era si iubirea pe care si-o purtau unul altuia. Nu era numai respect. Ceva din iubirea din tinerete ramasese in gesturile lor. El o mangaia pe par, luandu-i migalos frunzele ce-i cadeau pe cap. Vorbeau de nepoti, despre ce aveau sa pregateasca pentru cina...

-Ma gandeam sa ma duc maine prin piata sa ma uit de mazare.
-Mergem amandoi. Si-l lua de brat. El s-a ridicat, i-a intins mana si au plecat incet spre aleile alaturate. Mergeau leganat. Mai mult ea. El o sustinea puternic dar cu grija de brat. Le-am facut in gand cu mana. "La revedere...!"

Pentru cei ce imi citeau blogurile de pe Yahoo 360, da, postul este preluat de acolo. Mi-a placut mult subiectul si am tinut ca si cei de aici sa-l cunoasca.