Nu se mai întâmplă odata?
Mi-am dat seama că nu m-am îndrăgostit de mult timp. Şi, când mă gândesc cât a trecut, mă trec fiorii. Oare am ceva? Sunt defectă sau ce s-a întâmplat? Am avut câteva tentative de îndrăgosteală, ce-i drept, însă până să ajung să cunosc mai bine persoana, sentimentul dispărea.
*
Am luat trenul de noapte şi am plecat la mare. Pe drum nu am putut închide un ochi. Mă gândeam la cât de caldă este marea, la nisipul dintre degete şi la terasele goale de pe plajă. Încercam să-mi găsesc o ocupaţie de vreme ce nu puteam dormi. Mă uitam pe geam şi mă chinuiam să-mi dau seama dacă văd copaci sau case sau nimic. Eehe, ghinion. Era prea întuneric iar luna intrase în nori. Mi-era frică să nu prind vreme rea şi m-am rugat ca soarele să nu mă supere. Am adormit cu capul pe prietena mea.
Pe plajă, când am ajuns, erau câteva corturi care dormeau încă. Nu am vrut să le trezesc aşa că am amplasat cortul fără să fac prea mare gălăgie. De fapt, l-am lăsat aşa şi am intrat direct în mare. Apa era destul de rece. Poate era supărată, poate era prea dimineaţă. Mă mulţumeam doar cu senzaţia de răcoare pe tălpile mele.
Mai spre prânz m-am încumetat şi am intrat în apă. Mi-a luat ceva vreme până am intrat cu totul. Prietenii mei mă convinseseră până la urmă. Oamenii începuseră să iasă din corturi unul câte unul. Deja nu se mai simţea răcoarea vântului. Era foarte cald. Am ieşt prima din apă şi m-am aşezat pe cearceaf. Mă răcorisem destul şi vroiam şi puţin bronz. Eram acolo singură pe nisip, ceilalţi încă se bălăceau. Ce fericiţi erau! Şi eu, dar parcă ... totuşi ceva lipsea faţă de anul trecut.
Am început să numar corturile de pe plajă dar nu adurat prea mult pentru că nu erau prea multe. Am încercat apoi să numar oamenii care erau fie pe plajă, fie pe terase. Omul cu numărul 3 îmi părea cunoscut. M-am uitat fix la el încercând să-mi dau seama cine e.
S-a apropiat de mine.
*
Am luat trenul de noapte şi am plecat la mare. Pe drum nu am putut închide un ochi. Mă gândeam la cât de caldă este marea, la nisipul dintre degete şi la terasele goale de pe plajă. Încercam să-mi găsesc o ocupaţie de vreme ce nu puteam dormi. Mă uitam pe geam şi mă chinuiam să-mi dau seama dacă văd copaci sau case sau nimic. Eehe, ghinion. Era prea întuneric iar luna intrase în nori. Mi-era frică să nu prind vreme rea şi m-am rugat ca soarele să nu mă supere. Am adormit cu capul pe prietena mea.
Pe plajă, când am ajuns, erau câteva corturi care dormeau încă. Nu am vrut să le trezesc aşa că am amplasat cortul fără să fac prea mare gălăgie. De fapt, l-am lăsat aşa şi am intrat direct în mare. Apa era destul de rece. Poate era supărată, poate era prea dimineaţă. Mă mulţumeam doar cu senzaţia de răcoare pe tălpile mele.
Mai spre prânz m-am încumetat şi am intrat în apă. Mi-a luat ceva vreme până am intrat cu totul. Prietenii mei mă convinseseră până la urmă. Oamenii începuseră să iasă din corturi unul câte unul. Deja nu se mai simţea răcoarea vântului. Era foarte cald. Am ieşt prima din apă şi m-am aşezat pe cearceaf. Mă răcorisem destul şi vroiam şi puţin bronz. Eram acolo singură pe nisip, ceilalţi încă se bălăceau. Ce fericiţi erau! Şi eu, dar parcă ... totuşi ceva lipsea faţă de anul trecut.
Am început să numar corturile de pe plajă dar nu adurat prea mult pentru că nu erau prea multe. Am încercat apoi să numar oamenii care erau fie pe plajă, fie pe terase. Omul cu numărul 3 îmi părea cunoscut. M-am uitat fix la el încercând să-mi dau seama cine e.
S-a apropiat de mine.
Comentarii