Metroul de la Piaţa Sudului la Universitate

Îmi place să merg cu metroul. Da. Merg regulat de aproximativ 4 ani şi 9 luni. Metroul meu circulă de la Piaţa Sudului până la Universitate şi înapoi. Nu merg numai eu ci şi prietenii mei şi restul călătorilor. Ne distrăm de minune. Avem tot ce ne trebuie.

Vara, când e cald, la metrou e răcoare. Domnişori îmbrăcaţi în şalvari purpurii şi cămăşi în carouri tăiate la mâneci mă întâmpină cu limonadă şi îmi fac vânt cu evantaie mari de paie. Mă aşez pe perne mari şi moi. Pe pereţii vagonului sunt aliniate rafturi lungi de lemn de corcoduş cu cărţi. Întotdeauna nu mă hotărăsc la timp şi ajung la destinaţie fără să apuc să citesc mai mult de 10 pagini. Dacă vreau pot să ascult şi muzică sau pot să sar coarda. Mai greu mă descurc cu echilibrul dar se poate, nu-i problemă.

Seara, ultimul tren ajunge la 22:30 la Universitate. Petrecere mare. Toată lumea intră în metrou chiar dacă nu-i convine traseul. Dansăm şi sărim dar nu facem pogo. Facem Karaoke dacă vrem, sau chiar dansăm Periniţa. Când suntem obosiţi, cântăm. Luăm o chitară şi ne adunăm toţi într-un cerc. Melodii de tot felul, vechi, noi şi între. Alţii mai vin şi cu compoziţii proprii şi atunci e mai palpitant că încercăm să le reţinem melodia şi nu reuşim...şi ne încurcăm. Să vezi atunci râsete.

Acum două zile s-a ieftinit abonamentul aşa că...

PS: Ideea aparţine şi Tinei